Our Recent Posts

Tags

Puyol: Ingerul Pazitor al Barcelonei


Carles Puyol este, fara indoiala, unul dintre cei mai buni fundasi ai generatiei sale, dar si unul dintre simbolurile Barcelonei. Adevarata sa importanta, ca in cazul multor jucatori, s-a vazut abia dupa retragerea sa, in 2014, moment in care FC Barcelona si-a pierdut capitanul, omul care tinea echipa unita. Astazi voi incerca sa va reamintesc unele momente glorioase ale carierei lui Puyol, sinonime cu succesul Barcelonei si a nationalei Spaniei, dar si sa deslusesc secretul din spatele ultimelor sezoane, mult sub asteptarile fanilor, ale clubului catalan.

Nascut in provincia Lleida, Catalunia, Puyol s-a alaturat echipei de juniori a Barcelonei la varsta de 7 ani, adica in 1995. Talentul sau nu a trecut neobservat de catalani, care l-au promovat un an mai tarziu la echipa a treia, iar dupa inca un an, la echipa a doua, FC Barcelona B. Debutul pentru echipa mare a venit pe 2 Octombrie 1999, intr-o victorie cu 2-0 in fata lui Real Valladolid. De atunci, Puyol a fost cu greu scos din primul "11", devenind capitan in 2004, dupa retragerea lui Luis Enrique. Alaturi de Xavi, Iniesta si Valdes, Puyol a fost unul dintre pilonii echipei pe care s-a bazat era lui Pep Guardiola, fiind adevarate exemple pentru mai tinerii jucatori: Messi, Pique, Busquets sau Pedro. In paralel cu succesele de la echipa de club, Carles Puyol a cucerit un titlu European si cel Mondial din 2010 alaturi de selectionata "Furia Roja".

Acum, este destul de simplu sa enumar, in continuare, toate celelalte trofee castigate de catalanul din apararea Barcelonei, si sunt multe, insa Carles Puyol va fi mereu amintit drept un exemplu de seriozitate si curaj, determinare si o oarecare nebunie, atributii pe care orice lider adevarat ar trebui sa le aiba. Cu el pe teren, Barcelona a fost mereu unita, iar iesirile, de multe ori hazardate, ale lui Pique din defensiva treceau neobservate, fiindca in spatele lui era mereu Puyol, ultima reduta a catalanilor, cea mai grea de intrecut. Desi, in prezent, la Barcelona exista multe probleme, despre care am mai discutat in trecut, atat de management, cat si la nivelul bancii tehnice, o mare lacuna este si lipsa unui lider adevarat, asa cum a fost Puyol. Dupa retragerea sa, Xavi a preluat banderola, unul dintre jucatorii mei preferati, dar in niciun caz un lider, apoi a venit Iniesta, aceeasi problema si la el, Andres fiind poate chiar mai discret in motivarea coechipierilor. Acum, stim prea bine, responsabilitatea de capitan i-a revenit lui Messi: un lider pe teren, dar mai putin in vestiar. El a impresionat mereu si a impus respect prin jocul sau, dar atat. La Barcelona se asteapta mereu ceva de la Messi, iar cand el are un meci mai slab, toti jucatorii par debusolati si coplesiti de situatie, asa cum s-a intamplat pe Anfield, in returul de cosmar cu Liverpool.

De fiecare data cand aud numele lui Puyol, imi vin in minte doua momente care evidentiaza, pe de-a-ntregul, caracterul sau, dar si cele doua laturi ale unui adevarat capitan: primul este unul mai vechi, intr-un meci impotriva lui Lokomotiv Moscova, cand, la scorul de 0-0, Puyol a aparat, aproape de pe linia portii, un sut cu pieptul, sacrificandu-se pentru a-si salva echipa, o dovada de curaj pe care rar o mai intalnesti la vreun alt jucator. Daca vreti sa-l vedeti, aveti un link aici: https://www.youtube.com/watch?v=_9SeI1HbwUU

Al doilea moment, poate si mai frumos, cealalta latura a unui capitan, a fost in finala UCL, din 2011, de pe Wembley, meciul care va defini pentru multe decenii de acum incolo aceasta generatie a Barcelonei. In momentul in care echipa blugarana trebuia sa ridice trofeul pentru a patra oara in istorie, aceasta datorie apartinand, fireste capitanului, Puyol i-a acordat banderola lui Eric Abidal, colegul sau din aparare care invinsese cancerul cu cateva luni in urma, pentru a ridica el primul trofeul: un gest care ne reaminteste de ce fotbalul este "The Beautiful Game".

Din pacate, Puyol a avut nu mai putin de 25 de accidentari de-a lungul carierei sale, una din ele punandu-i capat carierei. Nu avem cum sa stim la ce nivel ar fi ajuns Carles Puyol daca nu era acest ghinion teribil care l-a urmarit pe toata durata vietii de fotbalist, un ghinion pe care si-l atragea, de multe ori, singur: de la intrarile fara perdea la adversar, pana la interventiile in extremis la care niciun alt aparator nu s-ar fi incumetat. Cert e ca Puyol nu a incercat niciodata sa fenteze fotbalul, cand a simtit ca nu mai poate juca, s-a retras in ideea ca lumea si-l va aminti drept "ingerul pazitor" al Barcelonei.

 

Adevaratul Fotbal  | Razvan Tomasescu

©2019 by Adevaratul Fotbal. All the images rights go to their owner

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now